Sebastian Burduja are puține amintiri despre comunism. Avea doar 4 ani la Revoluție, dar își aduce aminte de povestirile părinților și ale bunicilor săi.
Are o amintire stând la coadă, cu bunica sa, dar nu poate să plaseze această imagine în timp. Nu e convins că nu era după 1990.
În podcastul Pe drept cuvânt, Sebastian Burduja amintirea pregnantă despre comunist, când și-a văzut părinții plângând.
Amintirea mea pregnantă e una foarte personală, în care i-am văzut pe părinții mei plângând. Și, probabil, m-a marcat lucrul ăsta, mai ales să-l văd pe tatăl meu plângând. Nu era ceva uzual, pentru că-mi amintesc crâmpeiul ăsta.
Spune că generația sa, a celor crescuți în anii `90, este una interesantă, deși, marcată „mai degrabă de deziluzii”.
Îmi amintesc și un sentiment care ne-a cuprins și pe noi, copiii, atunci, că deodată ceva se schimbase în bine. Nu doar că era televizorul pornit și nu eram limitați la două…